Jurnalul Revoluţiei de la Buzău : Cum au ieşit tinerii în stradă

Până pe data de 22 decembrie la Buzău a fost o linişte aparentă însă anumiţi oameni din administrație îşi dădeau seama că în culise se făceau pregătiri pentru schimnarea regimului comunist. Nu este întâmplător faptul că tinerii din Buzău aveau să ajungă în focul evenimentelor din decembrie 1989.

Pelerinajul „greilor” de la congresul 14

Fost director al casei de Cultură a Tineretului, jurnaliatul Călin Gheţu, îşi aduce aminte de anumite întruniri cu tinerii la care au participat oameni care au devenit ulterior apropiaţi ai regimului postrevoluţionar.„Spre exemplu Alexandru Mironov a avut întâlniri cu tinerii chiar în timpul congresului al 14-lea. Au urmat Mircea Cărtărescu şi alţi oameni apropiaţi ai lui Andrei Pleşu Sorin Antohi, Dan Culcer, Ioan Bogdan Lefter şi alţii. Aveau loc tot felul de discuţii neobişnuite pentru acea dată dar surpinzător era că securitatea nu lua niciun fel de măsuri. Simţeam o adevărată bunăvoinţă din partea ei ca sa nu spun un fel de non-combat. După ce în urma unor astfel de întruniri s-au descoperit nişte manifeste în sala de conferinţe prin care ni se cerea să ieşim în stradă pe data de 24 decembrie, am fost chiar interpelaţi de ofiţerul de securitate care răspundea de instituţie. A fost ceva formal, nişte întrebări de rutină. „Aţi descoperit ceva”? şi noi am spus „Nu”!. Ne-au mulţumit şi cam asta a fost toată discuţia”.

Comunismul a căzut, trăiască revoluţia tinerilor

Printre tablouri cu Ceauşescu aruncate pe caldarâm, birouri devastate şi funcţionari loiali ai regimului care erau luaţi la şuturi, Călin Gheţu a ţinut unul dintre primele discursuri către populaţia ieşită în stradă în dimineaţa zile de 22 decembrie.„În dimineaţa zilele de 22 decembrie mă aflam la Casa Tineretului din Buzău. Simţeam că va fi o zi deosebită mai ales că avusesem tot felul de semnale la acea oră depsre cursul evenimentelor de la Bucureşti şi de la Timişoara. Aşa că îmi dădeam seama că regimul îşi trăieşte ultimele clipe. Eram înconjurat de aproape 100 de tineri cu care mă uitam la televizor şi am văzut că dictatorul a fugit. Imediat ne-am urcat într-un camion şi am plecat cu steagurile fluturând în Piaţa Dacia din centrul Buzăului. Apoi am intrat în palatul comunal şi am ţinut un discurs de la balcon în faţa a peste 20 de mii de oameni. Am fost foarte emoţionat încât nici acum nu mai ştiu ce le-am spus timp de trei minute” își amintește Călin Ghețu.

Revoluţia a bulversat lupta pentru putere

Culmea ironiei este că în dimineaţa zilei de 22 decembrie la scurt timp după ce mai multe grupuri de tineri au luat cu asalt fieful administraţiei comuniste- Palatul Comunal din Buzău, au existat unele voci care doreau ca fostul secretar de partid, Simion Cotoi să preia din nou frâiele administraţiei buzoiene.
„ Nu ştiu exact cine a venit primul cu această idee, dintre civili, dar cert este că se dadea de inteles ca insusi generalul Dândăreanu, comandantul Armatei a 2-a, ar face presiuni foarte mari ca să-l repunem pe Simion Cotoi în funcţie sau, cel putin, sa fie integrat „noii conduceri a judeţului. Se invocau idei de genul că are experienţă în administraţie sau că avem nevoie de el. Noi, revoluţionarii, ne-am opus şi l-am reţinut la domiciliul de serviciu sub pază. A stat acolo mai bine de o lună până când a fost condus la el acasă în Ardeal. Cred că cineva din armată a jucat la două capete atunci şi voia să-şi impună un om la conducere” mai povesteşte jurnalistul Călin Gheţu.