Impresiile din Afganistan ale unui fost polițist din Buzău. „Eram mereu în pericol, însă am avut şansa să nu fiu rănit“

46

Buzoianul Gabriel Pârlog este avocat de mai bine de un deceniu. A fost mai întâi polițist, ofițer de poliție judiciară. Spre finalul carierei în structurile MAI, a fost recrutat de autorități pentru o misiune de pregătire a polițiștilor afgani, într-un centru din nordul țării asiatice. Gabriel Pârlog mărturisește că cele 13 luni petrecute în Afganistan au fost perioada cea mai intensă din viața sa.

”Am avut ocazia să plec în Aganistan în perioada 2006 – 2007. Am stat acolo efectiv 13 luni, în programul internațional de poliție, IPP, adică International Police Program. Am fost foarte mulți buzoieni. La Kabul, de exemplu, am întâlnit polițiști detașați în București, dar foști colegi de-ai noștri din Buzău”, spune Gabriel Pârlog.

Chiar dacă era un program de poliție, au fost oameni din mai multe structuri, spune buzoianul. Au fost și din SPP, de la SRI antitero, de la cercetare-diversiune. Cei mai mulți erau polițiști, care au fost repartizați în diferite zone din Afganistan.

”Eu am optat pentru Afganistan deși aveam și opțiunea Irak. După ce treceai anumite examene, puteai opta. 40 de inși am plecat în 2006. Era opțiunea partenerului american să aleagă 40 de oameni pentru misiunea Afganistan”, spune fostul polițist.

Primul impact a fost discrepanța dintre sistemul judiciar pe care îl cunoștea, cel din România, și modul de aplicare a legii în societatea afhană. ”Acolo funcționează Sharia ca lege. Femeile sunt alungate, hoților li se taie mâna în continuare. Deci, încă funcționează aceste lucruri deși comunitatea internațională le tot atrage atenția să renunțe la aceste lucruri și să se alinieze la legislația mondială”, spune Pârlog.

Buzoianul s-a convins în scurt timp că lua parte la un război neconvențional, fără reguli, fără tabere bine delimitate, în care riscul pândea la fiecare colț de stradă.
”Principala amenințare erau dispozitivele explozive improvizate, acea mină pe care o îngropau, detonată de la distanță, și pe care aveai ghinionul să calci pe ea. Mai erau vestele cu încărcătură explozivă. Făceam foarte multe deplasări cu convoaiele și eram mereu în pericol, însă am avut șansa să nu fiu rănit. Am avut însă colegi care au suferit. Chiar un băiat din Buzău a fost rănit în perioada în care eram în misiune. Nu a auzit două săptămâni”, povestește Gabi Pârlog.

În centrul de instruire a polițiștilor afgani în care a activat buzoianul Gabriel Pârlog erau dislocați ofițeri din mai multe țări. Americanii, sud-africanii, românii și sârbii erau cei mai mulți. În baza militară, mai erau încadrați mulți tineri băștinași, vorbitori de limba engleză. Aceștia au fost principalii vectori de informație, spune buzoianul, despre cultura și obiceiurile localnicilor.

”Centrul acesta de antrenament unde am fost dislocat încadra tineri. Erau două clase, clasa celor care cunoșteau ceva carte și clasa celor care nu știau deloc. Întrebau ofițerii americani cum îl cheamă pe tatăl tău. Răspundeau, Ahmed. Pe mama ta? Mahmoud. El niciodată nu dădea numele mamei. Dădea numele unui unchi, bunic sau rudă bărbat. Câți frați sunteți acasă? Trei, răspundea. Dar copii? Șapte. Nu făceau niciun fel de referire la surori”, spune fostul polițist.

La afgani, femeia nu există, a tras concluzia Gabriel Pârlog la scurt timp după ce a început misiunea în baza de instrucție. ”Acolo e o chestie foarte ciudată, pe care nu prea o înțelegem noi cei care ne respectăm mamele, soțiile, fiicele. Americanii au impus să angajeze câteva femei afgane pentru curățenie, să câștige și ele un ban. Știind ce probleme pot apărea, noi nu le salutam. Pentru că, dacă ne răspundeau, obligate de educația primară, erau bătute afară pentru că vorbiseră cu un infidel. Ca să nu le facem vreun rău ne prefăceam că nu le vedem”, spune Gabriel Pârlog.

Buzoianul mărturisește că l-a fost impresionat în primul rând strictețea vieții din țara asiatică, impusă de-a lungul multor ani de regimul taliban. Sosirea trupelor internaționale a produs un mare șoc chiar și în rândul generațiilor tinere, care beneficiază de acces mai larg la informații din afară.

”Aveam mulți tineri angajați în bazele noastre pe post de translatori. Patru dialecte erau vorbite acolo, în nord, urdu, pashtu, dari, farsi. Nu puteai să pleci nicăieri fără tinerii aceia, pentru că ei erau interfața. Erau foarte mirați, de exemplu, că oamenii mănâncă de trei ori pe zi, că fac duș în fiecare zi, că au voie să se uite la televizor, pentru că talibanii le interziceau acest lucru. Erau sancțiuni și dacă îți rădeai barba și dacă ascultai muzică”, povestește fostul polițist.

Acolo românii erau foarte bine văzuți, spune fostul polițist. A avut ocazia să intre într-o bază care era păzită exclusiv de trupe terestre ale MApN, profesioniști despre care comandantul american vorbea la superlativ. Gabriel Pârlog este convins că în cele 13 luni de misiune a învățat trei lucruri importante care îl vor ajuta în viață și carieră.

”Ofițerii aveau trei principii după care se ghidau. Siguranța era pe primul loc; întotdeauna să ai grijă de tine și de cei din jur. Apoi, niciodată să nu devii rutinat, să ai senzația că dacă ai făcut un drum de zece ori, a unsprezecea oară e la fel de sigur. Oricând poate apărea ceva. Al treilea, cu cât știi mai puțin, cu atât mai bine. Fiecare era specializat pe ceva anume și nu aveau meteahna asta românească de a pretinde că le știe pe toate. În momentul în care unui om îi dai responsabilități foarte clare și nu multe, le va face bine”, mărturisește Gabi Pârlog.

vlcsnap-2020-01-26-11h31m42s931

În tabără nu existau discuții rasiste, xenofobe și era tabu să deschizi subiecte despre religie. ”Te aflai la o masă cu americanul, cu sudafricanul, sârbul, fie să bei un suc sau o cafea, fie să pregătești o misiune, și uitai de religie, de naționalitate. Erai o echipă în interiorul căreia fiecare avea rolul să protejeze pe cel de lângă el”, declară Gabriel Pârlog.

Acesta consideră justificată intervenția externă în Afganistan, ”deoarece acolo erau tabere de pregătire pentru sinucigașii cu veste explozive, erau culturile de maci”. Chiar a ajuns într-o astfel de plantație, spune buzoianul, unde a mâncat miere de albine din polen de mac.

”După ce inițial le-au distrus culturile de mac cu napalm și-au dat seama că nu e o soluție. Era un tiran acolo, un lider local, pentru care muncea toată lumea și asigura traiul unui întreg sat. Mergea toată lumea și cresta bulbi de mac, până dimineața, făceau acea spumă, o manoperă foarte complicată și de durată. Dacă le-au luat cultura de mac, oamenii nu mai aveau unde să muncească și să aibă ce mânca. Atunci au realizat cei din coaliție că trebuie să le ofere ceva în loc și nu era suficient să distrugi cultura. Plăteau acei lideri locali și ajutau să înființeze culturi de mazăre, în zonele fertile”, spune Pârlog.

Întors în țară la începutul anului 2007, Gabriel Pârlog a decis să îmbrățișeze o nouă profesie, cea de avocat. Acum este membru în consiliul Baroului Buzău.