După un decembrie relativ blând din punct de vedere meteorologic, în lunile ianuarie şi februarie s-ar putea înregistra valuri de frig şi căderi masive de zăpadă.
Vortexul polar este însă o prezenţă permanentă: e vorba de o masă de aer de presiune scăzută care se învârteşte în sens contrar acelor de ceasornic deasupra Polului Nord.
Şi Polul Sud are un vortex, însă acesta se învârteşte în sens orar, sensul rotaţiei fiind determinat, ca şi în cazul ciclonilor, de efectul Coriolis.
În mod uzual, un vortex polar are un diametru de circa 1.000 de kilometri, iar ca altitudine el este localizat în troposfera medie şi superioară, adică la 5-6 kilometri deasupra Polului, şi se întinde până în stratul atmosferic superior, adică până în stratosferă.
În centrul şi dedesubtul vortexului se află masele de aer polar, extrem de reci, pe care vortexul le ţine sub control. Vortexul poate fi văzut şi ca un zid care împiedică aerul rece polar să coboare spre latitudini mai mici, peste Europa şi America de Nord.
