Copac secular din Țara Luanei, rupt de vânt. Ar fi fost plantat chiar de Iosif, unul dintre sihaștrii din Munții Buzăului

Un episod de istorie și legende ale Munților Buzăului a dispărut odată cu prăbușirea Molidului Roșu din fața Bisericuței lui Iosif, cea mai importantă şi mai bine conservată dintre sihăstriile din zona satelor Aluniş-Nucu, cunoscută și ca Țara Luanei. Avea cel puțin 400 de ani vechime iar trunchiul său nu putea fi cuprins în brațe nici de cinci persoane.

Copacul secular crescuse la doar câțiva metri distanță de intrarea în Peștera lui Iosif, pe platoul din fața lăcașului. Legendele spun că a fost plantat chiar de călugăr, deci ar avea peste 400 de ani, dacă ținem cont că prima atestare documentară a Bisericuţei lui Iosif este din 1587. Ciprian Chiriac, un ghid din Colți, a fost cel care a descoperit trunchiul culcat la pământ, cu crengile rupte din impactul cu solul.

”Eu l-am găsit joi însă cred că e căzut de mai multe zile, rupt probabil de vântul puternic. Avea trunchiul crăpat de anul trecut și dădea semne de șubrezire. Era foarte bătrân și crescuse atât de mult încât nici măcar cinci persoane nu-l puteau cuprinde în brațe. A fost un simbol al zonei și va rămâne, mai ales că el a fost surprins la vârsta, gosimea şi înălţimea lui de atunci în acuarele lui Henric Trenk, pictor elvețian care l-a însoțit pe Alexandru Odobescu, în 1871, în pelerinajul acestuia prin zonă”, ne-a declarat Ciprian Chiriac, ghid din zonă.

Legendele locului spun că molidul roşu care s-a înălțat pe platoul din faţa bisericuţei lui Iosif de la Nucu fusese plantat chiar de călugăr. Multe generații de sihaștri uscau mugurii lui la dimensiuni mici și îi scufundau în miere.

Bisericuţa lui Iosif, cunoscută şi ca Peştera lui Iosif, este în prezent o mică încăpere goală săpată în stâncă. La începutul secolului 15, aici s-a nevoit, timp de zeci de ani, Cuviosul Iosif, unul dintre cei patru mari sihaştri isihaşti din Munţii Buzăului. Ceilalţi trei călugări isihaşti sunt Dionisie, Arsenie şi Agaton.

După moartea Cuviosului Iosif, bisericuţa a fost locuită timp de secole de alţi sihaştri, prima atestare documentară a Bisericuţei lui Iosif fiind din 1587, iar ultima din 1733. Prezenţa peştelui ca simbol paleocreştin deasupra intrării în Bisericuţa lui Iosif, conduce la opinia existenţei aici a unui loc de cult paleocreştin încă din secolul 3 sau 4.